de Teodora Neagu
Fotografia este realizată de Alexandru Dorofte
Am avut plăcerea de a povesti cu muzicianul Florin Grigoraș,care este liderul, compozitorul și basistul grupului muzical Riff.
Trupa Riff există din anul 1970 și este o trupă rock originară din Sibiu.
Interviul a fost luat cu ocazia concertului din Cluj-Napoca din data de 23 noiembrie, alături de trupa Phoenix.
.
Bună seara.Cum este să reveniți la Cluj? Care a fost atmosfera din seara aceasta?
Clujul este unul din orașele noastre preferate, dar și Iașiul și Bucureștiul câteodată. Sunt orașele noastre favorite.
Sigur că ne place să cântăm acasă la mine și la tine, în Sibiu, dar nu se compară cu atmosfera din Cluj, ați văzut și voi.
Clujul este un oraș frumos, universitar, este lume bună care știe să aprecieze un moment artistic și sigur că venim întotdeauna cu plăcere aici.
Cred că acum doi ani am fost ultima oară,am avut concert la Casa de Cultură a Studenților și astăzi am fost invitați de grupul Phoenix, avem un turneu: am fost la Iași, am fost la București, la Piatra Neamț, niște săli extraordinare, arhipline, săli de sport ca pe vremuri.
Suntem fericiți că suntem aici.
Chiar acum voiam să pomenesc câteva lucruri despre concertele din București, Piatra Neamț, Iași, dar deja mi-ați spus 🙂
Fiind una dintre cele mai longevive trupe din România, cum este când urcați pe scenă?Mai există emoția „primilor pași”, ca să spun așa, după numele albumului?
Sigur. Mai ales în această sală. Le povesteam colegilor mei mai tineri, lui Cosmin și lui Florin, cum era în anii ’80. Chiar în 1980 când eram în aceste culise împreună cu Semnal M, porneam în toamna anului 1980 cu ei un lung turneu în țară, primul nostru lung turneu de patru luni non-stop.
Am cutreierat toată țara împreună cu Semnal M. Atunci am început să ne facem cunoscut repertoriul pe plan național. Am început să fim difuzați pe Radio București care era singurul radio ascultat în toată țara, dar care dădea atunci foarte multă muzică rock românească, deși nu aveau voie să prezinte numele trupei și numele melodiei. Cei care ascultau radio, ne știau foarte bine piesele, știau piesele de la Semnal M, Roșu și Negru, piesele Riff și a altor trupe de atunci.
Venind în această sală am avut emoții chiar foarte mari.
Stiu că și fiul dumneavoastră Paul, cânta la chitară in urmă cu câțiva ani intr-o trupă tânără. Va continua el tradiția, pasiunea pentru muzică a familiei? Dumeavoastră cântați la bass, soția dumneavostra la orgă, el mai continuă?
Eu am terminat Facultatea de Drept, dar nu am profesat niciodată, Mihaela este actriță, a terminat Liceul de Muzică, la pian, și este directoarea Teatrului Gong.
Eu mă ocup doar de muzică, ea și de teatru, eu mai scriu și muzică de teatru, iar pe el l-am îndemnat să facă o școală, să se facă om, să primească un salariu la dată fixă, deși nu știu dacă o să mai primiți voi salarii la ce se întamplă pe aici, dar sigur că l-am sprijinit cât m-a lăsat el să îl sprijin, cu aparatură, cu studio, i-am cumpărat de timpuriu o chitară.
Are trupa lui care se numește Drive Thru, dar văd că nu prea vrea să se afirme. I-am spus că artă pentru artă nu prea ține, dar este problema lui ce face, cântă în fiecare zi la chitară, compune, ceea ce zic eu că e suficient pentru că acest mod de a-ți petrece viața, cântând, scriind versuri, compunând ceva, este un mod foarte plăcut de a trăi.
Din anul 2008 aveți un nou membru, vocalistul Cosmin Cruțiu. Ce aduce el nou trupei?
Nu îl mai ținem mult pentru că deja ne asuprește, ne obosește, e prea tânăr, are prea multă energie, vrea să ne distrugă liniștea (râde).
O să scoatem un album nou cu el, după care o să îl lăsăm să se afirme singur pentru că nu mai prea avem loc pe scenă de el.Dar e un băiat bun, e aici de față și nu pot să spun altceva 🙂
Sigur că trebuia să găsim pe cineva să cânte piesele noastre mai vechi, scrise în perioada de hard&heavy, unde este nevoie de o voce cu un ambitus mai larg. Eu cânt piesele compuse după anii 90, el cântă cele din anii 80, după cum am mai spus, piesele mai dure.
Sigur că o să cânte și piesele mai noi dacă o să ne lase și nouă un colțișor undeva in studio.
Dacă nu, o să îi facem o lucrare numai pentru el.
Da, e un sibian de-al nostru, talentat și frumos.
Într-adevăr, așa este.
Ce le transmiteți tinerilor muzicieni?
Sigur că am mai tot spus și o spunem toți, rock-ul este cumva lăsat deoparte, dezavantajat de faptul că nu mai este atât de difuzat ca în alte țări, de la Ungaria încolo, în toată lumea unde mergi. Sigur că nu în lumea arabă, dar în Europa și Statele Unite, în Rusia, Polonia, oriunde.
Se ascultă încă foarte multă muzică rock de calitate, pentru ca este muzică de calitate și ce ați văzut astă seară.
Eu zic că am avut un concert bun și Phoenix sună foarte bine și cântă toate hiturile lor, deci rock românesc de calitate. Cred că am merita să avem și noi spații mai largi de difuzare, dar nu ne lăsăm!
Asta sfătuiesc și pe tinerii muzicieni, deși de multe ori sunt dezamăgiți, sigur că este mult mai greu să faci o trupă de rock și e greu să o ții în timp. Este nevoie de tenacitate și sigur că satisfacțiile vin pe parcurs.
După cum am spus despre cântat, este un lucru frumos care iți aduce numai bucurii, spun eu.
Anul acesta au avut loc multe concerte rock în țară. Ați participat la vreunul în calitate de spectatori, de fani? De exemplu, AC/DC, Metallica, Rammstein, Slayer, Guns’n’roses’ și altele.
Nu am participat ca spectatori pentru că am participat ca organizatori la unul dintre ele.
Nu ai amintit, dar în februarie am adus în România renumita trupa Ten Years After care a cântat la Woodstock, și pe care i-am vazut la Linz acum vreo cinci ani. M-am zbătut, i-am adus în România, am cântat alături de ei la Sala Palatului.
Spre bucuria noastră, TVR a filmat concertul cu tenică foarte bună, cu douăsprezece camere, cu sunet foarte bun și intenționăm să scoatem un dvd cu materialul respectiv, chiar acum în decembrie și o să îl promovăm la anul.
Am organizat concert de rock, avem intenția și în primăvară să organizăm un concert, încă nu pot să spun artistul pe care îl aducem, dar este unul foarte mare și încă nu s-a semnat contractul, La concerte mari nu am fost în București, în schimb, în ultimii șase, șapte ani am fost în Europa și în America la câteva concerte mari: am văzut Black Sabbath în formula originală, am văzut Ac/Dc de două ori la Praga și la Viena, am văzut Eric Clapton, pe Bob Dylan la Chicago și pe mulți alții.
Deci, ascultăm și vizionăm marii artiști ai lumii.
Foarte bine!
Vă mulțumesc foarte mult pentru minutele acordate.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7apPzVOEI_Y]
