Ziua în care am primit ciocolată de la un taximetrist

Știi vorba aia „Time is money”. Rareori poți cumpăra puțin timp cu bani. Uneori poți salva puțin timp cu bani: mai petreci câteva minute undeva, poți să mai rezolvi ceva, să mai schimbi câteva vorbe, iar apoi iei taxiul. Time is money, right?

Economisești timp, dar dai bani și ajungi mai repede la destinația ta.

În ultimul timp, de multe ori chem un taxi pentru a ajunge mai repede undeva. Fie folosesc aplicația Clever taxi, fie sun sau găsesc direct pe stradă când mă grăbesc.

Pur și simply, „always on time” nu mi s-a potrivit niciodată. Poate doar dacă adăugăm un „never” acolo.

Îmi place să povestesc cu taximetriștii, spre deosebire de alți prieteni care nu doresc deloc să povestească cu șoferii. Am întâlnit mulți oameni simpatici cu povești interminabile și interesante încât mai stăteam puțin în mașină până terminam ideea.

Îl simți pe acel taximetrist cu chef de vorbă din clipa în care urci în mașină.

Te întâmpină fericit, frumos, respectuos și îți spune o glumă, te întreabă ceva sau pur și simplu are tot timpul ceva de remarcat.

De ăștia simpatici îmi place. Mai ales când ascultă muzică bună, ceva ce îmi place, Rock Fm sau muzica lor preferată pusă pe stick. Dar mai ales când ascultă André Rieu, adică ultimul taximetrist cu care am călătorit.

Cu el nu am discutat prea mult. Era curat și mirosea frumos în mașină, iar el era manierat și asculta liniștit un concert André Rieu și Johann Strauss Orchestra.

De o vreme tot încercam să îi ofer un drops Winterfresh. Ba era curbă, ba sens giratoriu, ba trebuia să acorde prioritate și nu am găsit momentul în care să nu îl deranjez și să îi distrag atenția de la condus. Dacă e să foșnesc un ambalaj și să mănânc ceva într-un taxi, din respect, îl întreb și pe dl sofer dacă dorește. Poate e o bucată de ciocolată, o bomboană, o gumă.

Am ajuns la destinația mea și l-am întrebat:

Doriți o mentosană, adică un drops mentolat Winterfresh?

A fost atât de încântat și mirat de gestul meu, parcă nu credea că îi ofer eu ceva. A luat dropsul.

– Sunteți foarte drăguță.

– Cât trebuie să vă dau pentru cursă?

– 8 lei.

– Poftiți banii. Mulțumesc.

În timpul în care pregăteam banii, el căuta ceva.

Și mi-a dăruit un baton de ciocolată.

– Mulțumesc, mulțumesc, nu trebuie să vă deranjați.

– Ba da, vă rog să luați ciocolata din partea mea.

Am luat-o până la urmă, se vedea că nu se lasă până nu o iau. Am mâncat-o cu drag. Mi-a plăcut și zâmbeam în timp ce o mâncam la birou.

Așa a fost dimineața în care am primit ciocolată de la un taximetrist. 🙂

Leave a Reply