Roxana (We Singing Colors): „Cel mai scump instrument muzical e sufletul”

Ați auzit de formația We Singing Colors?

Ascultați melodia aceasta și probabil că veți mai auzi de ei.

Eu am ascultat câteva melodii în urmă cu ceva timp, i-am căutat și am avut plăcerea să aflu că sunt români. Pentru că nu pot să vorbesc deocamdată cu ei față în față, i-am rugat să îmi răspundă la câteva întrebări în scris, eram chiar curioasă de câteva lucruri.

we singing colors live
Fotografiile sunt din arhiva formației.

Scurta, scurtă biografie:

Proiectul muzical a pornit initial ca proiect solo al lui Andrei Hategan de la formația The Amsterdams, in 2010.

Membri: Roxana Niculae (voce), Andrei Hategan (voce, chitară) și Vlad Ionescu la tobe.

Instrumente: chitara, clapa si mini-instrumente ca triola, oua, chimes.

Artștii experimenteaza ținuturi muzicale diverse, scriu povesti si spera ca lumea sa intre in atmosferă.

Roxana mi-a răspuns la întrebări.

  1. Ce înseamnă, de fapt, pentru voi proiectul muzical We Singing Colors?

E un proiect de suflet pentru noi toti, asta in mod clar. Desi nu a fost o idee pornita de la toti deodata, eu si Vlad ne-am alaturat cumva simtind fix aceleasi lucruri, care l-au facut pe Andrei sa inceapa We Singing Colors. E ceva care ne face pe toti 3 sa zambim, sa vorbim cu drag oricand, si cu oricine despre ceea ce facem. Eu “ma hranesc” cateodata si zile bune la rand dintr-un singur concert. Daca am reusit intr-un live, sa fac pe cineva sa intre in poveste, sa simta deodata cu mine ce cant… sincer, parca nici nu-mi trebuie mai mult de atat.

  1. Ce culori cântați? 

Le cantam cam pe toate. Piesele sunt fie calde, fie mai reci.

we singing colors band

  1. Ce aduceți nou pe „piața muzicală” din România, cu ce vă deosebiți?

Noutate pe piata, nu stiu cat de mult ne incadram la categoria asta. Mai degraba as zice ca ne lasam sa fim destul de liberi si asta aduce lucruri frumoase si reale.

Cu care ne identificam. Mi-ar placea sa cred ca suntem in gasca hippie. Am reusit sa cantam pana acum in destul de multe locuri si cu diferite ocazii: festivaluri urbane, de film, de poezie, lansari de reviste, vernisaje, prin palate, in gradina lui Mihail Sadoveanu. Am dat si un “mini-concert” intr-un taxi la un moment dat (am si filmat una din piese). Ah, si ce am mai auzit de pe la oameni, ca vocile noastre merg deosebit impreuna (hihi).

  1. Când ați avut primul concert? 

Primul live a fost in mai 2011, a trecut ceva timp de atunci. Am avut multe concerte in acesti 3 ani, n-as vrea sa fiu total nerecunoscatoare. Bineinteles, am vrea sa ne cheme sa cantam si mai multi oameni, dar asta nu depinde atat de mult de noi.

Ce facem intre timp? Pai, pregatim un videoclip la o noua piesa, avem aproape gata primul nostru album si facem piese in continuare.

  1. Cum a ajuns melodia voastră „Good days, bad days” în spotul Rompetrol?

A fost o colaborare a universului. Haha. S-au asezat lucrurile si ma bucur ca s-a intamplat asta. Au fost trimise mai multe piese, iar “Good days, Bad Days” a fost cea aleasa. Si asa a ajuns de fapt, la un public mult mai mare. Si s-a simtit si intr-o crestere numerica, dar ne-au scris oameni care nu auzisera niciodata de noi, ne-au felicitat prietenii care stiau piesa, dar parca nu o auzisera-auzisera pana acum, am stat langa mama si tata pe canapea si ne-am uitat la reclama.

  1. Care este feedbackul persoanelor care vă ascultă?

E unul foarte bun, cald as zice. A fost o fata la Iasi, care a venit dupa concert sa ne spuna cat de mult i-a placut si ca am “o voce din alta lume”. M-am inrosit toata, evident si am soptit un multumesc pierdut intre roseata si zambet. Ne tot intreaba cativa, dar de ce avem atatea piese triste? Pentru ei avem programat in viitorul apropiat si un cantec mai optimist decat “Good Days”.

  1. Între ce genuri muzicale se încadrează stilul vostru?

Andrei isi trage radacinile din indie-rockul anilor ’90, Vlad canta mereu muzica viitorului la sala, iar eu inca sunt pe undeva intre Abba si Bon Iver. Din toate astea rezulta, cred, un indie-folk (ceea ce am putea numi in linii mari indie-folk), intr-o lume in care genurile se amesteca mai mult ca niciodata.

We Singing colors sd timisoara

  1. Acum mai cântați și coveruri sau preferați să vă axați pe compozitii proprii?

Nu prea mai cantam niciun cover in concerte, cred ca de mai bine de jumatate de an. Usor-usor, aveam doar cate unul in playlist, prin rotatie, in loc de 2-3 cate coveruri cantam la inceput intr-un concert. Ne uitam cu drag in continuare la “Toothpaste Kisses” de exemplu, dar ne axam mai mult pe piesele noastre. Mai ales, ca in primavara asta lansam in sfarsit primul nostru album.

We Singing Colors - live

  1. Unde aveți concerte? Ați concertat în afara țării?

Cel mai mult am cantat in Bucuresti, cum era si de asteptat. Prin cluburile de pe aici (ex: Control, Colectiv, Fabrica, Expirat, Panic), baruri (ex: Londophone, Dianei, Acuarela, Shift, Clubul Taranului). In tara am cam fost macar o data in toate orasele mari. Si la cateva festivaluri de film, muzica, urbane (Victoria la Victoria, Focus la Sibiu, Peninsula – ultima editie de la Targu-Mures, Filmul de Piatra la Piatra-Neamt, Street Delivery la Timisoara, CloverFest la Muscel, Femei pe Matasari la Bucuresti).

In afara tarii, pana acum am cantat doar la Chisinau. De doua ori. Si speram la cat mai multe.

Îi mulțumesc Roxanei pentru răspunsuri și le doresc să aibă cât mai multe zile bune, fără zile rele și doar zile colorate și fericite.

Apasă play. Sunt curioasă: Cum ți se pare melodia aceasta? 🙂

Datele de contact ale formației sunt aici.

Leave a Reply